Unde funcționează cel mai bine patch-urile - și unde nu

Suprafața din plasă de fibră de sticlă este flexibilă și poate urma suprafețele ușor curbate sau neuniforme; suportul metalic este cel care conferă plasturelui rezistența la lăsarea sub compusul umed. Această combinație este ideală pe zone plate și deschise de pereți și tavane.

Un plasture este instrumentul nepotrivit atunci când:

1. Gaura este mai mare decât acoperirea plasturelui— deschiderile mai mari necesită o reparație decupată: un segment nou de gips-carton, lipit cu bandă adezivă și noroiat ca o îmbinare.
2. Daunele sunt o fisură activă, nu o gaură— crăpăturile se mișcă, iar un panou rigid peste o crăpătură în mișcare o transferă pur și simplu la suprafață. Crăpăturile aparțin benzii autoadezive de tip plasă, care este suficient de subțire pentru a acoperi o fisură și suficient de flexibilă pentru a se mișca odată cu peretele.
3. Zona de reparare este un colț intern sau extern— rigiditatea petelor este împotriva ta acolo unde se întâlnesc două plane; sistemele de borduri și benzi de colț sunt produsele potrivite în acest caz.
4. Suprafața este grasă, prăfuită sau se exfoliază— adezivul necesită un substrat solid, curat și uscat; nicio peticul nu aderă la o suprafață calcaroasă sau umedă.

Ce veți avea nevoie

Nimic exotic — reparația este în mod deliberat o lucrare care necesită puține unelte, ceea ce îi constă în mare parte în avantajul unei zone decupate:

1. un cuțit utilitar pentru tăierea hârtiei libere și tăierea plasturelui la dimensiune, dacă este necesar
2. șmirghel fin și o cârpă uscată pentru pregătirea suprafeței și între straturi
3. chit de rosturi gata preparat (funcționează și chit de rosturi)
4. un cuțit de 15 cm pentru primul strat și un cuțit de 25 sau 30 cm pentru straturile de lățime
5. grund și vopsea pentru finisare

Dacă reparați mai multe găuri într-o singură cameră, aplicați mai întâi toate peticele, apoi aplicați straturile în toată camera - timpul de uscare între straturi este același, indiferent dacă aplicați o singură gaură sau zece, așa că aplicarea în loturi economisește ore întregi.

Reparația, pas cu pas

Instrucțiunile producătorului comprimă lucrarea în trei etape; detaliile de lucru provin din ghidurile de reparații.

1. Pregătiți gaura.Îndepărtați hârtia desprinsă și marginile zimțate de gips din jurul deschiderii, astfel încât nimic să nu iasă sub suprafața finisată. Șlefuiți ușor zona din jur pentru a elimina luciul vopselei, apoi ștergeți praful cu o cârpă uscată. Adezivul are nevoie de o suprafață plană, poroasă și curată.

2. Plasați plasturele.Dezlipiți hârtia protectoare și centrați plasturele peste gaură, cu partea metalică în exterior. Apăsați ferm, lucrând din centru spre exterior, astfel încât adezivul să se fixeze complet, iar plasa să stea plată, fără margini ridicate.

3. Primul strat — încorporare.Aplicați chit de rosturi peste zonă cu un chit sau o spatulă de lipit, trecându-l prin perforațiile plasei și în gaura de dedesubt. Scopul acestui strat este contactul: chitul forțat prin perforații fixează metalul în perete, iar plasa fixată deasupra împiedică flexarea suprafeței. Metalul ar trebui să dispară sub chit. Atenuați marginile cu aproximativ 2,5 cm dincolo de perimetrul zonei. Nu căutați perfecțiunea aici: este normal să vedeți un model slab de plasă după primul strat - următoarele straturi există pentru a-l îngropa.

4. Al doilea strat — lărgește.După ce primul strat s-a uscat complet (de la câteva ore până la peste noapte, în funcție de compus și umiditate - nu vă grăbiți), șlefuiți ușor crestele, apoi aplicați un strat mai gros cu un cuțit de 25 sau 30 cm, subțiind marginile astfel încât reparația să se estompeze în perete.

5. Al treilea strat și finisaj.Un ultim strat, cel mai gros, după ce al doilea s-a uscat și a fost șlefuit, completează pana. Șlefuiți pentru a netezi, apoi amorsați și vopsiți.

Motivul lărgirii secvenței este geometria: fiecare strat mută linia de tranziție mai departe de pată, astfel încât ochiul nu întâlnește niciodată o margine netă. Omiterea straturilor pentru a termina într-o singură trecere este cea mai frecventă modalitate prin care o pată ajunge vizibilă sub vopsea.